Valuri uriaşe, unele dintre ele de peste 9 metri, nisipuri mişcătoare şi noroi care te poate înghiţi într-o clipă, un drum care se deschide doar atunci când natura, sau Dumnezeu, o vrea, obstacole pe care oamenii le-au asociat mereu cu cele din drumul către perfecţiune si Divinitate...
La capătul acestui drum, una dintre cele mai frumoase creaţii pe care omenirea le-a dat vreodată: Abaţia Saint Michel, minunea normandă din largul Atlanticului...
Legenda spune că, în anul 708, Arhanghelul Mihail i-ar fi apărut Sfântului Aubert, pe atunci episcop de Avranches, şi i-ar fi poruncit să ridice o biserică pe mica insula din largul coastei normande, pe locul pe care odinioară se aflase un fort al galilor armoricani si apoi al romanilor.Aubert a ignorat spusele Arhanghelului în ciuda faptului că minunea s-a repetat de mai multe ori. Înfuriat, trimisul Domnului i-ar fi făcut o gaură în craniu, cu degetul său de foc, convingandu-l astfel să dea ascultare cererii divine. Un an mai târziu, în anul 709, prima construcţie de pe insula era deja finalizată. Aşa se năştea una dintre minunile lumii medievale...
Insula a fost anexata de către William I "Sabie Lunga", duce de Normandia, în anul 933, iar în anul 966, o comunitate de preoţi benedictini şi-a găsit adăpostul permanent în biserica Saint Michel, construind o buna parte din ceea ce avea să devină, într-un final, abaţia cu acelaşi nume.
Anii de glorie ai aşezării monahale au început odată cu ascensiunea lui Wilhelm Cuceritorul şi ocuparea Angliei de către acesta. In schimbul sprijinului acordat viitorului monarh, preoţii au primit largi posesiuni, inclusiv o insula în apropiere de Cornwall , acolo unde avea sa fie ridicată o sora a abaţiei normade, prioria Saint Michel de Penzance .
Războiul de 100 de ani dintre Anglia şi Franţa a transformat abaţia în teatru de război, ea nefiind însă cucerita graţie fortificaţiilor ridicate în secolele XI-XIV. Astăzi, doua dintre bombardele engleze, abandonate de către asediatori, numite Le Michelettes, sunt încă expuse în apropierea zidurilor abaţiei
Atât de mult mersese faima aşezării încât, alături de Roma şi Compostela, abaţia Saint Michel devenise al treilea loc de pelerinaj, ca importanţă, din Europa medievala. Chiar regele Ludovic al XI-lea al Franţei, întemeietorul ordinului Arhanghelului Mihail, în anul 1496, a intenţionat ca mânăstirea să devină sediul acestui ordin, doar distanţa mare dintre Paris şi Normandia făcând ca visul său să nu se realizeze.
A urmat apoi Revoluţia Franceză, iar Saint Michel a fost aproape părăsită şi, apoi, transformată în închisoare pentru susţinătorii regalităţii. A fost nevoie de intervenţia intelectualităţii franceze, în frunte cu Victor Hugo, pentru a reda abaţia patrimoniului naţional al Franţei. Abia în anul 1966, o comunitate de preoţi s-a reîntors pe insulă, reluând o tradiţie veche de peste 1300 de ani.
Cu timpul, în jurul mânăstirii, a început să reînvie şi satul medieval, în prezent insula având o populaţie de 80 de persoane, dintre care 50 sunt călugări. Inclusă în patrimoniul mondial UNESCO încă din anul 1979, abaţia Saint Michel a devenit iarăşi o Mecca a pelerinilor, primind anual peste 3 milioane de credincioşi.
4 comentarii:
Intotdeauna Mont Saint Michel fost o insula de granit izolata in plina mare, lovita de furia "blizzard"-ului dinspre nord si invaluita de jocul coroziv al mareelor din celelalte parti, pana cand, explozia turismului mondial si mai ales mandria normanda, au transformat-o intr-o peninsula (dar si-o mare afacere), lagandu-i de gat un "dig turistic" de beton, precum ai arunca o parama unei corabii ce vrei s-o ancorezi la mal. Mangaiata zilnic de nisipurile aduse de maree si lovita de puternicele vanturi reci din Bretania si Normandia, (se da in aceasta zona chiar si o mare batalie mediatica intre adeptii eolienelor si cei ai turismului), aceasta abatie gotica benedictina dedicata sfantului "Michel", a rezistat pana acum cu bine, urgiei Naturii si cupiditatii Omului. Spre deosebire de umbra ruinelor lui Mircea de la Cozia, aici, la adapostul benefic al umbrei zidurilor si a binecuvantarii sfantului "Michel", in cetate s-a dezvoltat o asezare omeneasca permanenta, intrecuta numai de numarul mereu crescator dar trecator, al turistilor. Intrarea in cetate e libera, poarta mare de acces e mereu larg deschisa, de-a lungul intortocheatei serpentine ce duce la abatia din varf nu intalnesti nici o opreliste, dar pentru a vizita biserica acestei "a 8-a minuni a lumii" si a ajunge “in varf”pe esplanada cea mai inalta, trebuie sa mai scoti din buzunar inca vreo 9 euro.
Francezilor le e teama ca aluviunile vor acoperi digul de legatura iar turistii vor trebui s-ajunga la "cetatea acvatica" ca si pe vremuri, cu barca sau cu vaporasul sau, pe jos, pe nisip... Dar, mai e mult pana departe…Zidurile groase ale cetatii, parapetii si bastioanele inca rezista, iar pentru urmatoarele decenii nu se intrevede nici un pericol, chiar daca mareea vine zi de zi, ea vine, vine, vine si calca totul in picoare, cu viteza unui cal in galop. Ea va depasi la un moment dat, cand diferenta dintre flux si reflux va fi de12 metri, meterezele si bastioanele cetatii si va navali pe strazi. Alinierea perfecta a tuturor planetelor Sistemului nostru Solar, fapt ce-ar salta apa peste parapeti, se produce doar o data la 100 de ani. “Fiti fara grija, va va zice ghidul, surazand, nici in acest an, cetatea nu va fi inundata, la fel cum n-a fost nici in ultimii 99 de ani…”
E greu sa descrii sublimul in cuvinte…E greu sa transpui atmosfera de farmec a acestui gigantic bolovan poate venit din alte lumi, pe care Omul l-a slefuit si l-a ascutit, asemenea unui pinten ce zgarie norii si cerul… E greu sa descrii acest “turn de veghe” situat la frontiera dintre uscat si mare, turn aflat intr-o tara ce-a fost invadata nu de putine ori de bretoni si normanzi, tocmai prin acest loc, invadatori care faceau dese incursiuni in Galia, nu in scop de “shopping” ci in scop “de aprovizionare” in stil propriu, prin pradaciune si furtaciuni. In urma cu un mileniu, corabiile lungi, adica “drakkar”-urile vikingilor lui Ragnar, Einar si Eric cel Rosu, ai caror oameni se presupune c-au descoperit America cu 5 secole inaintea lui Columb, acostau pe aceasta stanca, in acele timpuri, nepopulata, si invadau tarmul mai ales la vreme de primavara, cand camarile lor din frigurosul Nord, erau goale. De aceea primul lucru ce va va impresiona la Mont Saint Michel, va fi grosimea zidurilor de aparare si a bastioanelor sale. In zilele noastre, in fata lor se organizeaza adesea serbari populare, parade, degustari de vinuri si branzeturi, concerte de muzica pop, rock, jazz sau, izolat, uneori si…concerte de manele. Pelerinajul religios de Sfantul Mihail ce se facea anual, inca din vremuri imemoriale, a fost inlocuit astazi cu un pelerinaj “motorizat”, cu autombile proprii sau in autocare moderne. Agentiile turistice te imbie sa ramai si peste noapte intr-un hotel din Mont Saint Michel, pentru a surprinde sosirea sau retragerea mareei…un spectacol, intr-adevar impresionant! . In acel moment, toata lumea, cu mic cu mare, se inghesuie pe esplanadele cetatii cat mai sus posibil, cu aparatele foto sau cu camerele de luat vederi indreptate spre suvoiul de apa care creste de la o clipa la alta. La toate megafonanele se anunta insistent “S’il vous plait! Messieurs, mesdames”... "Parasiti va rog de urgenta plaja, poftiti in cetate! ” si incet-incet sau uneori mai repede, (exista un calendar anual al mareelor) nisipul galben din jur se acopera cu albastrul oceanului planetar caruia un astru apropiat, Luna sau Soarele, (sau amandoua) ii fac cu ochiul, chemandu-l la intalnirea habituala cu turistii, intalnire ce-ridica an de an PIB-ul Frantei tot mai sus. Dupa Paris si castelele de pe Valea Loarei, iata inca un obiectiv turistic important al “cocosului galic” mult curtat de turisti din intreaga lume, dar mai ales de "mignonii" asiatici, carora monumentul de granit le apare si mai mare…Mont Saint Michel este un loc in care pamantul si marea se unesc si comunica cu cerul.
Inainte de secolul al XI-lea, aceasta stanca gigantica, rasarita parca din nisipul Normandiei, era un loc de cult dedicat tuturor zeilor necunoscuti. Un fel de “Lourdes” medival, pe insula neexistand decat un mic sanctuar. Intre secolul X si XVI, preotii benedictini au transportat in barci sau cu ajutorul saniilor trase de cai sau catar, pe nisip, piatra dupa piatra si-au construit zidurile cetatii si mai apoi, ale bisericii. Dar exita azi si un Mont Saint Michel religios subteran, asa numitele criptele “Gros Piliers”, ansamblul “Notre Dame sous terre”, sau “Sala Cavalerilor”. Abatia din varf a fost construita ultima, intre secolele XV si XVI. In urma cu un secol si ceva, atunci cand pe insula inca nu se putea junge decat cu barca sau pe jos in timpul mareei joase, bisericii St. Michel i s-a mai adaugat ceva, o sageata aurita inalta de 40 de metri. Din anul 1984, Mont Saint Michel, “acest superb cui de granit infipt in talpa cerului” a fost trecut, precum si manastirile noastre din Bucovina, in patrimoniul mondial al UNESCO.
Stiut fiind ca Normandia “cea mereu verde” este “bucataria Frantei”, tinut al crescatorilor de vaci, oi, capre si pasari de curte sau al vestitelor branzeturi Camembert si Livarot dar si a altor derivate din lapte, in final, voi posta si cateva imagini ale unei inedite expozitii de picturi normande pe “bidoane de lapte”…
E greu sa descrii sublimul in cuvinte…E greu sa transpui atmosfera de farmec a acestui gigantic bolovan poate venit din alte lumi, pe care Omul l-a slefuit si l-a ascutit, asemenea unui pinten ce zgarie norii si cerul… E greu sa descrii acest “turn de veghe” situat la frontiera dintre uscat si mare, turn aflat intr-o tara ce-a fost invadata nu de putine ori de bretoni si normanzi, tocmai prin acest loc, invadatori care faceau dese incursiuni in Galia, nu in scop de “shopping” ci in scop “de aprovizionare” in stil propriu, prin pradaciune si furtaciuni. In urma cu un mileniu, corabiile lungi, adica “drakkar”-urile vikingilor lui Ragnar, Einar si Eric cel Rosu, ai caror oameni se presupune c-au descoperit America cu 5 secole inaintea lui Columb, acostau pe aceasta stanca, in acele timpuri, nepopulata, si invadau tarmul mai ales la vreme de primavara, cand camarile lor din frigurosul Nord, erau goale. De aceea primul lucru ce va va impresiona la Mont Saint Michel, va fi grosimea zidurilor de aparare si a bastioanelor sale. In zilele noastre, in fata lor se organizeaza adesea serbari populare, parade, degustari de vinuri si branzeturi, concerte de muzica pop, rock, jazz sau, izolat, uneori si…concerte de manele. Pelerinajul religios de Sfantul Mihail ce se facea anual, inca din vremuri imemoriale, a fost inlocuit astazi cu un pelerinaj “motorizat”, cu autombile proprii sau in autocare moderne. Agentiile turistice te imbie sa ramai si peste noapte intr-un hotel din Mont Saint Michel, pentru a surprinde sosirea sau retragerea mareei…un spectacol, intr-adevar impresionant! . In acel moment, toata lumea, cu mic cu mare, se inghesuie pe esplanadele cetatii cat mai sus posibil, cu aparatele foto sau cu camerele de luat vederi indreptate spre suvoiul de apa care creste de la o clipa la alta. La toate megafonanele se anunta insistent “S’il vous plait! Messieurs, mesdames”... "Parasiti va rog de urgenta plaja, poftiti in cetate! ” si incet-incet sau uneori mai repede, (exista un calendar anual al mareelor) nisipul galben din jur se acopera cu albastrul oceanului planetar caruia un astru apropiat, Luna sau Soarele, (sau amandoua) ii fac cu ochiul, chemandu-l la intalnirea habituala cu turistii, intalnire ce-ridica an de an PIB-ul Frantei tot mai sus. Dupa Paris si castelele de pe Valea Loarei, iata inca un obiectiv turistic important al “cocosului galic” mult curtat de turisti din intreaga lume, dar mai ales de "mignonii" asiatici, carora monumentul de granit le apare si mai mare…Mont Saint Michel este un loc in care pamantul si marea se unesc si comunica cu cerul.
Trimiteți un comentariu