Powered By Blogger

sâmbătă, 31 martie 2012

Furculiţa deasupra cuţitului...

Cât de rău mâncăm - despre importanţa alimentaţiei.

 

Americanul mediu are acum o greutate suplimentară de 10 kilograme, iar bolile cardiovasculare  şi atacurile cerebrale vor curma vieţile a peste 400.000 de femei americane. Care sunt cauzele creşterii obezităţii în rândul populaţiei? În ciuda dezvoltării tehnologiilor medicale, suntem tot mai bolnavi pe zi ce trece.
Numărul cazurilor de diabet creşte exponenţial, în special în rândul celor tineri. Aproape jumătate din oameni iau cel puţin un medicament prescris de medic, iar intervenţiile chirurgicale au devenit un obicei. Bolile de inimă, cancerul şi infarctul sunt cele mai frecvente cauze de deces în SUA, iar bolile degenerative se înmulţesc.
Există o singură soluţie pentru toate aceste probleme? Acest film documentar studiază legătura dintre alimentaţia noastră şi starea de sănătate şi avansează ipoteza că multe dintre bolile de care suferim pot fi controlate printr-o alimentaţie sănătoasă.

vineri, 30 martie 2012

Lipsa de sare...nu e bună !!!

     Vă dezvăluim azi o taină ţinută cu mari eforturi şi mulţi bani departe de urechile şi ochii "prostimii" ... (a românaşilor) .
Excesul de sare, zahăr şi grăsimi, dăunează grav sănătăţii !
Ăsta da avertisment medical !
Ce înseamnă exces nu ne explică însă nimeni!
La prima citire, exces înseamnă.prea mult, dar raportat la greutatea fiecăruia !!!Între copilul de 20 de kilograme şi adultul de 80 sau 120 de kilograme... e o marjă de eroare foarte mare, ca să pronunţi exces, sau să recomanzi doar 2, 4 sau 6g de sare pe zi.
     Între omul de la munte... care bea apă puternic magnetizată şi aproape pură şi cei de la şes sau de la oraş care primesc apa cea mai infectă, cel de la munte va "dizolva" şi elimina mult mai repede chimicalele !
    Nu uitaţi că nu suntem la fel, că nu avem aceeaşi grupa sanguină, că diferă şi RH-ul - purtătorul de oxigen din sânge !!! Unii au în sânge predominant cuprul (RH negativ) alţii, cei mai mulţi, au fierul (RH pozitiv)!  
  Nu uitaţi ceea ce mulţi vor să ascundă: orice reacţie a apei cu sarea produce... căldură !!!...    Iar sarea formează pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de... 11.000 de ori viteza transferului informaţional către creier !!!
  Mai simplu spus, lipsa sării din sânge...prosteşte !!!
Intuiţia îmi spune că ăsta este scopul lor real: să devenim legume!
La muncă şi înapoi.acasă, la televizor.unde ni se repetă zilnic prostiile astea: excesul de sare zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii !
Dar excesul de alcool, tutun şi medicamente ?
De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect ???
De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ???
Nu este vorba de boală şi moarte, mai ales în rândul tinerilor ?
Ba da ! (ei se face dar nu suficient...comparativ cu sarea)
Dar este vorba şi de bani, de mulţi bani, atât de mulţi încât viaţa copiilor şi a tinerilor...nu mai contează !!!
Este vorba de profituri imense, accize şi taxe !
Şi în fond este bine să ai multe "legume" în sistem !
Pentru ca legumele îşi plătesc taxele la
  zi !
Amintiţi-vă !
Ce face medicul prima dată când ajungi în spital ?
Îţi schimbă regimul alimentar: fără sare !!!!
Adică taie legăturile informaţionale cu creierul, ca să poată trimite medicamentele peste tot în corp.
Amorţeşte creierul pentru că altfel, acesta, ar reacţiona imediat la chimicalele administrate !
Ar declanşa alergii !

   
  Dar zaharul ?
Zaharul e purtător de un cu totul alt tip de informaţii !
Nu vorbim de "clasicul" zahăr alb, tos, chimizat la maxim !!!
Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei !
  Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine naturală!!

Glucoza participă direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adică a evoluţiei, vitalitatea dvs. şi a copiilor dvs., atenţia, concentraţia, vin din zaharurile naturale !
Şi evoluţia dv. Genetică !   
Grăsimile ?!
Să vedem ce spun studiile !
Colesterolul ajută la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale şi în ovar !!!
Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformării de către ficat în acid biliar.
Nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor, duc la apariţia... depresiei, comportamentului violent, sinucidere,creşterea riscului de infarct miocardic şi mai ales o slabă funcţionare a sistemului imunitar.
În trecut, cineva cu un regim alimentar ce conţinea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal.
Asta până când, cei de la OMS, au hotărât să schimbe normele!
Să le coboare la 200!
Imediat, au apărut 36 de milioane de "bolnavi", şi 4,3 de miliarde de dolari pe an, câştig, dintr-un foc !.(dacă i-a mâncat în c..r să meargă la doctor n.r.)
  Între vrăjeala ştiinţifică a unora şi intuiţia lui strămoşească, ciobanul român a ales intuiţia !... tot cu slană, pită, ceapa şi pălincă trăieşte !
Nu face exces şi trăieşte mult şi bine... cum aţi vrea sa-şi crească altfel oile, să lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii ?
Şi toate astea până pe la 60-70 de ani... cu cojocul miţos de 40 de kilograme pe umeri şi bota în mână ?

luni, 26 martie 2012

Zeitgeist infirmat...

   De-a lungul istoriei, oamenii au examinat detaliile privind viaţa, moartea şi învierea lui Isus. Pentru orice observator nepărtinitor, care este gata să examineze Scriptura fără prejudecăţi, dovezile cumulate de Scriptură sunt cu adevărat copleşitoare.
   Biblia ne spune că trebuie să ne ferim de prooroci mincinoşi şi că îi vom cunoaşte după roadele lor. Putem vedea că fructele Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia) sunt bune şi oamenii care-L urmează pe Hristos mănâncă fructele Lui şi sunt oameni buni, spre deosebire de oamenii care au creat filmul Zeitgeist pentru a depărta oamenii de la Hristos, să îi determine să nu aibă o relaţie verticală cu Mântuitorul şi să îi facă să îşi piardă credinţa, speranţa şi iubirea. Deci, unde sunt roadele lor bune?
Pentru atei, gnostici şi chiar creştini, “Zeitgeist infirmat” este şocant pentru că acest film documentar demonstrează că filmul Zeitgeist este fals. Pentru timpurile îndoielnice de azi, acest film arată ceea ce se află în spatele învierii lui Isus Hristos. Acest documentar susţine că filmul Zeitgeist a fost făcut de către lideri oculţi care nu doresc altceva decât să-i facă pe oameni să uite de credinţa în Dumnezeu, să îi facă să creadă convingerile lor oculte.
 Să nu fim sclavii acestui “Spirit al Vremii” (Zeitgeist).

marți, 20 martie 2012

O poveste despre Capitalism

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist!

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska ).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mâncare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! M-da, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde dracu benzinării? M-da, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toţi! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum dracu vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aproape niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spuse celor prezenți: dacă nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

-După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aproape toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
-După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Familii de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator!
-După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!
-După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevărul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vândut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au câștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpărați produse inutile (și eu am în casă nenumărate cuțite electrice, feliatoare, mixere, mașini de făcut tăiței, etc!). Nu fiți eskimoși!
Învățați din această criză, informați-vă asupra produselor pe care le doriți, gândiți-vă dacă într-adevăr aveți nevoie de ele! Adaptați-vă cumpărăturile după propriile necesități nu după ce vedeți la alții sau după ședința de amețeală a vreunui responsabil de vânzări! Fiți eficienți cu propria viață și cu propriile venituri! Trăiți sănătos și curat!

Ieşi cu persoane sub nivelul tau?


  Persoanele cu care te întâlneşti sunt peste sau sub nivelul tău? Influenţele astrale şi programarea mintală dobândită în timpul copilăriei au legătură cu tipul de oameni cu care te întâlneşti şi cu care ai relaţii.

   Diferite combinaţii de zodii şi influenţe planetare coincid cu motivele pentru care tindem să ieşim cu persoane aflate sub nivelul nostru de inteligenţă, venituri şi altele. Sau de ce suntem atraşi de cei care se înalţă deasupra noastră în aproape toate privinţele?
 Întâlniri sub nivel...

   Această problemă se aplică atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Cei nesiguri pe ei înşişi şi care s-au convins că nu merită o persoană realizată, minunată, cu venituri frumoase sau care oferă multe. Ei stau mai mult acasă cu un partener care are nevoie de ei – şi astfel se simt acceptaţi.
Implicarea într-o relaţie de co-dependenţă – care necesită ca un partener să ofere mereu, iar celălalt în postura copilului etern sau a neajutoratului, este evident nesănătoasă – şi totuşi foarte răspândită.
Din punct de vedere astrologic, o concentrare asupra zodiilor Rac şi Peşti şi/sau multe influenţe din partea lui Neptun este relaţionată cu tendinţa de orientare spre persoanele care nu funcţionează corect. Neptun în a Şaptea Casă, fie în harta nativă fie în tranzit, în special când este în conjuncţie cu Descendentul, poate determina un şir de întâlniri şi parteneri care au mereu nevoie de sprijin sau sunt dependenţi.

   Dacă oricăruia dintre părinti îi lipseşte stima de sine sau are probleme majore de sănătate, şi acest lucru este preluat de copil. Astfel copilul nu va avea acces spre credinţele sănătoase cu privire la aşteptările de la viaţă, iar acest lucru se transpune într-o relaţie nesatisfăcătoare.

   Configuraţiile astrologice posibile pentru aceasta pot fi indicate de contactele Saturn/Soare, Saturn/Venus, Saturn/Marte sau Staurn/Luna, precum şi de altele.

Întâlniri peste nivel...

  Dacă ai tendinţa de a ieşi cu persoane superioare nivelului tău, atunci probabil că ai probleme legate de stima de sine, însă poate speri ca minunatul tău partener te va ajuta să te transformi din răţuşca cea urâtă sau broscoi în prinţesă sau prinţ, aşa cum îţi doreşti să fii.

  În cazul contactelor Saturn/Jupiter poate apărea scenariul în care tu îţi doreşti să îţi îmbunătăţeşti viaţa, însă ai sentimentul că partenerul va afla că „te prefaci”.

  Pluto, planeta pitica, este un alt vinovat atunci când vine vorba de stricarea relaţiilor, în special în conexiunile Pluto/Venus. Deşi Pluto se poate transforma, adeseori apare în postura unui obstacol pe care nu îl putem depăşi, lucru care, din nou, poate proveni de la părinţii noştri.În relaţii este posibil să atragem persoane ratate, fără nicio direcţie în viaţă, indiferent la câţi terapeuţi, şamani sau energeticieni îi ducem. Îţi poartă pică pentru că te amesteci în treaba lor, iar tu urăşti faptul că nu depun nici un efort pentru a se îmbunătăţi.
 Putem să îi atragem şi pe cei care au complexe legate de putere, care simt că este datoria lor să ne transforme în imaginea ideală deoarece consideră că ei sunt perfecţi. Deşi depunem efort să încercăm, inima nu este convinsă.
Relaţiile presupun eforturi, însă unele sunt balansate într-o direcţie sau în alta şi părea că nu există speranţa reuşitei. Dacă vezi că ieşi frecvent cu parteneri peste sau sub nivelul tău şi simţi că rezultatele sunt de fapt eşecuri, atunci ar trebui să cauţi cauza la rădăcină.

  Cheia este să fii conştient. După ce vezi ,ce faci şi de ce faci lucrul respectiv, este mult mai uşor să faci schimbări de durată şi să te bucuri de partenerul visurilor tale ....

................

joi, 15 martie 2012

A ajuns omul pe luna?

    Zeci de imagini au făcut înconjurul Globului pe 20 iulie 1969, când echipajul Apollo 11, format din cosmonauţii Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Michael Collins, a marcat prima prezenţă a omului pe Lună.
    A fost un moment unic în istorie, iar lumea părea să se fi schimbat definitiv odată ce Armstrong a fost primul om pe Lună. Cu toate acestea, în curând au început să apară îndoieli despre autenticitatea aselenizării, un mister care continuă până în zilele noastre şi în jurul căruia s-a conturat o adevărată teorie a conspiraţiei. Mai mulţi oameni de ştiină au ridicat o serie de întrebări care nu şi-au găsit încă răspunsul. În acest film documentar, oameni de ştiinţă şi experţi vorbesc despre posibilitatea ca agenţia spaţială americană să fi trucat imaginile din timpul misiunii Apollo 11.
Dacă nu există aer pe Lună, de ce drapelul american flutura în imaginile difuzate după încheierea misiunii? Există posibilitatea ca fotografiile NASA să fie trucate? Este oare posibil ca oamenii să supravieţuiască radiaţiilor letale din spaţiul cosmic? Conform lui David Persey, fotograf şi regizor renumit, dovezile unui trucaj se află chiar în fotografiile şi imaginile NASA. El susţine că multe dintre ele conţin inconsistenţe şi anomalii care conduc spre o singură concluzie: călătoria pe Lună a fost regizată de către americani.

duminică, 11 martie 2012

Marinarii antici-Civilizaţii pierdute

     Statuile din Insula Paştelui ar putea deţine secretul a ceea ce s-a întâmplat în lume înainte de a începe istoria. De ce civilizaţii pierdute, fără a avea legături cunoscute, au atâtea în comun?
Teoria acestui film documentar este că toate se trag dintr-o sursă comună, o singură civilizaţie străveche. Cu titlul original „Ancient Mariners”, acest documentar face parte din seria „The Quest for the Lost Civilization ” (În căutarea civilizaţiei pierdute).
Scriitorul Graham Hancock vizitează locuri exotice şi izolate pentru a demonstra teoria conform căreia o civilizaţie antică şi foarte dezvoltată a fost cea care a răspândit cunoaşterea peste tot pe Pământ. Hancock susţine că celebrele statui de pe Insula Paştelui sunt aliniate cu răsăritul în anumite zile ale anului şi, în urma cercetării unor ruine de pe fundul oceanului, el afirmă că structura a fost construită pentru a se alinia cu Tropicul Cancerului.
       Hancock descoperă dovezi ale unei excelente cunoaşteri a astronomiei în zona Pacificului, în Micronezia, şi afirmă că această civilizaţie era extrem de pricepută în ştiința navigării. Mai mult, el foloseşte grafică generată pe calculator care înfăţişează lumea văzută de la Polul Nord pentru a demonstra că Insula Paştelui se află la o longitudine echidistantă faţă de piramidele din Giza (Egipt) şi templele de la Angkor Wat (Cambodgia).

Antici Marinari from Kamala Queen on Vimeo.

George Enescu-

A fost... atât de genial
 
  „Muzica apare în cele mai în­depărtate amintiri ale mele. Pentru simplul motiv că în mine nu a existat niciodată vreo frontieră între viaţă şi arta mea. A trăi, a respira, a gândi – am sentimentul sau iluzia că pe toate acestea le-am făcut prin muzică.”
 „Enescu este absolutul prin care  îi judec pe ceilalţi”, a spus Yehudi Menuhin. „Enescu a fost cel mai impresionant fenomen muzical de la Mozart încoace”, a adăugat Pablo Casals. Şi, ca un răspuns, „perfecţiunea care îi pasionează atât de mult pe oameni nu mă interesează. Ceea ce contează în artă este să vibrezi tu însuţi şi să-i faci şi pe alţii să vibreze”, a spus George Enescu. „Mu­zica este singura mea scuză de a încurca lumea.”
Mari personalităţi scriu despre Enescu şi nici una nu se apropie prea mult. Vorba lui Macedonski: „Din real ieşit afară nu mai eşti ca orişicare...”.
Noi, românii, ne mândrim cu el aşa cum ştim noi s-o facem. Optica e aburită, pentru că suntem prea aproape, prea lipiţi de geam, e al nostru.
Pascal Bentoiu a scris o carte admirabilă şi foarte pe-nţelesul tuturor şi a celor simpluţi, şi a celor foarte elevaţi, un Breviar Enescian, dar cu mulţi ani în urmă a scris şi despre capodoperele enesciene.
Ştim multe despre George Enescu. Cunoaştem Rapsodiile pe care compozitorul le numea „păcatele tinereţilor”. Ele sunt minunate, dar mi­nunate sunt şi Impresiile din copilărie cu celebra Lăutarul. Şi Suita sătească şi Simfonia 5. Dar rapsodiile plac. Plac foarte mult. Oricui. Mă uit pe postul tv Mezzo şi văd revelaţia publicului berlinez la apoteoza dansului, la pros­pe­ţimea ritmului. Câtă demnitate conferită! Enescu era şi un om bun, cald şi generos. Tudor Arghezi povesteşte despre Ştefan Luchian: „După ce-l părăsiseră, rând pe rând, organele care fac viaţa – dacă nu plăcută, cel puţin suportabilă – plângea de o emoţie fericită. Mi-a povestit că venise noaptea o umbră cu o pelerină, strecurată în odaia lui. Muta umbră a scos o vioară şi a cântat. I-a cântat două ore întregi. O muzică dintr-o altă lume. Apoi s-a apropiat de patul răstignitului şi i-a spus: Iartă-mă, te rog. Sunt George Enescu”.
A iubit din compoziţiile sale cel mai mult Oedip. „Este opera vieţii mele”, spunea. „În tot răstimpul  pe care l-am petrecut în preajma iubi­tului meu maestru George Enescu n-a fost o clipă în care să se fi despărţit de partitura Oedip, zi şi noapte. Nu făcea decât să lucreze la această operă ieşită din comun. Despre care putem spune: Aici putem găsi sufletul lui George Enescu.” Poate că cel mai bun, mai serios spectacol cu Oedip a fost cel cu David Ohanesian, în 1958, în regia lui Jean Rânzescu. În 1991 a fost din nou, în regia lui Andrei Şerban. Iosif Sava publică următoarea scrisoare:
„D-le Sava, Sunt mişcat de atenţia care mi se dă în cadrul Festivalului George Enescu.
La deschiderea cu Oedip unde erau enorm de multe lucruri grele, eu nu am fost invitat! David Ohanesian”
  Dar şi atunci, în 1958, spectacolul a fost interzis după ce în sală, la premiera oficială, au fost invitaţi ai festivalului Enescu :Yehudi Menuhin, Nadia Boulanger, David Oistrach, Carlo Zechhi, Sir John Barbirolli, guvernul şi preşedintele Republicii şi-au interzis capodopera muzicii româneşti. Au interzis-o. S-a reluat după cinci ani, schimbată, călcată cu bocancii pe suflet.
   Yehudi Menuhin, care a fost cel mai devotat, celebru dar şi cel mai apropiat dintre elevii lui Enescu, declară: „Enescu a exercitat în viaţa mea o înrâurire capitală şi nu sunt singurul în acest caz. Colindaţi lumea, întrebaţi pe muzicienii care l-au cunoscut, care au cântat cu el, veţi afla exact aceeaşi reacţie. Enescu a fost influenţa determinantă în existenţa lor, şi nu numai, din punct de vedere muzical.”
   Când a împlinit 50 de ani, Enescu a fost sărbătorit de lumea culturală. Regina Maria îi face un Laudatio la radio şi Radiodifuziunea îi dedică „Săptămâna Enescu”. La concertul aniversar de la Ateneul Român, Carol al II-lea îi acordă cele mai înalte distincţii ale ţării. Au scris despre el: Mihail Sadoveanu, Liviu Re­brea­nu, Nicolae Iorga, George Călinescu, Tudor Arghezi, Constantin Brăiloiu, Miron Grindea. „Şi cum toată faima ne-o întinde nouă, noi avem datoria să-i dăm lui toată recunoştinţa noastră”. Enescu a fost pri­mit ca titular al Academiei Române. Copleşit de aceste atenţii, Enescu a răspuns: „Caut, întotdeauna, să mă conving că onorurile nu mi se adresează chiar mie, ci se îndreaptă către o stare de lucruri pe care o reprezint”. Enescu a fost un  mare neînţeles. S-a admirat la el virtuozul, dar el era de fapt un mare creator. A fost silit să plece în exil şi dorul de ţară l-a topit. „Dorinţa mea cea mai statornică este de a mă întoarce-n ţară şi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vie şi ziua aceasta pe care atâta o doresc şi o aştept.” Dar nu s-a m-a întors. Aşa a fost să fie! „S-a sfârşit. Povestea mea începe acolo, departe, pe plaiurile Moldovei, şi se sfârşeşte în inima Parisului. Am străbătut o cale anevoioasă. A fost lung, desigur, acest drum. Cât de scurt mi s-a părut!”
Vă invit să ascultaţi: RAPSODIA   ROMÂNĂ-  "Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii.(...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe." Yehudi Menuhin

miercuri, 7 martie 2012

Huțulii – slavii din nordul Bucovinei

Ați auzit vreodată de huțuli? Huțulii sau huțanii sunt o populație de origine slavă care trăiește în câteva localități din nordul Bucovinei și Maramureș. Stabilită aici înainte de secolul al VIII-lea, această minoritate națională este aproape necunoscută cu origini încă neclare: istoricii îi consideră ca având origini dacice, salve, cumanice sau chiar mongole.

Huțulii vorbesc o limbă ce face parte din grupul rutenilor, care seamănă oarecum cu limba ucranieană, dar cu toate acestea diferențele sunt notabile. Faptul că în școlile unde trăiesc aceste comunități se predă în limba ucraineană a dus la o alterare a limbii huțule, aceștia temându-se că în timp îți vor pierde identitatea culturală.

Despre huțuli au scris mai mulți scriitori, printre care Mihai Eminescu, Elisee Reclus sau Mihail Sadoveanu. Acest film documentar ne arată eforturile minorității huțule de a-și păstra tradițiile, obiceiurile și limba.

Hutulca (film documentar) from radikal film on Vimeo.

duminică, 4 martie 2012

Piramidele pierdute din Caral

  Civilizaţia s-a născut doar în şase regiuni ale lumii: Egipt, Mesopotamia, India, China, Peru şi America Centrală. În fiecare din aceste zone, oamenii au evoluat de la mici comunităţi şi au construit oraşe cu mii de oameni. De ce au ales aceşti oameni să-şi abandoneze modul de viaţă şi să înfiinţeze o societate mai complexă?

  Filmul documentar Piramidele dispărute din Caral încearcă să găsească motivele care au stat la baza mişcării sociale studiind mai multe civilizaţii dispărute. Unii cercetători spun că acest lucru a fost posibil datorită dezvoltării comerţului, alţii spun că dezvoltarea sistemelor de irigaţii a stat la baza dezvoltării societăţii. Alţii, mai puţini totuşi, consideră că mişcarea a fost determinată de extratereştri.

       Însă, încet, oamenii de ştiinţă au ajuns la un consens: dezvoltarea societăţii a fost posibilă datorită războiului. Teoria spune că doar frica de război i-ar fi putut motiva pe oameni să formeze societăţi complexe. Pentru a dovedi teoria, a fost nevoie de descoperiri arheologice însemnate. Una din cele mai importante descoperiri au fost piramidele de la Caral şi unul dintre primele oraşe din lume.

Cu o suprafaţă de peste 60 de hectare, situl arheologic de la Caral conţine orașul străvechi Caral din Peru, cu o vechime de 4.600 de ani. Se pare că este cel mai vechi oraş din America de Sud, datând din aceeaşi perioadă cu piramidele din Egipt.

joi, 1 martie 2012

Japonia și masacrarea delfinilor

  Realizatorii filmului critică şi condamnă obiceiul japonez de a vâna delfini şi îndeamnă la acţiune împotriva practicilor japoneze în ceea ce priveşte pescuitul.
Ei subliniază faptul că numărul delfinilor ucişi în regiunea Taji din Japonia, lucru permis de legea pescuitului din această ţară, este mult mai mare decât numărul balenelor ucise în Antarctica, avansând cifra de 23.000 de delfini omorâţi anual. Vânarea delfinilor este extrem de dură: delfinii care migrează sunt îndreptaţi spre un golf ascuns, unde sunt prinşi în plase şi omorâţi cu suliţe sau cuţite.
Drepturile animalelor sunt încălcate într-o ţară care nu face nimic să-şi adapteze legislaţia în domeniul pescuitului la standardele lumii moderne.  De altfel, o serie de secvenţe din documentar au fost filmate în secret în 2007, cu ajutorul microfoanelor subacvatice şi a camerelor HD amplasate pe fund astfel încât să fie confundate cu pietrele.