Powered By Blogger

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Masoneria în România

România şi francmasoneria sunt strâns legate. Un film documentar din seria “Teoria Conspirației”, realizată de Cristian Răutu pentru TVR1. Subiectul din acest episod este masoneria din România; păreri pro și contra, cu invitați speciali, printre care Ion Iliescu și alți reprezentanți ai masoneriei române, dar și cei care au păreri contra masoneriei, precum Antonie Iorgovan.
În dicţionarele despre francmasonerie, România are pagini multe, iar în istoria României francmasonii au un rol determinant. Anecdotic, în epoca “paşoptiştilor” (astfel porecliţi de la revoluţia din 1848) exista în centrul Bucureştilor, alături de actualul Muzeu naţional de Istorie, o “stradă Farmazoană”, dispărută odată cu regularizarea Dâmboviţei şi cu reorganizarea urbanistică de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ulterior, actuala stradă Mircea Vulcănescu (fosta stradă Ştefan Furtună) a fost închinată “Francmasonilor”, nume pe care l-a avut până în martie 1938. Caz unic în lume, francmasoneria avea în limba română un termen popular, iar în capitala Ţării Româneşti o stradă comemorativă.
În 1821, numeroşi au fost românii afiliaţi la “Eteria” masonă condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent al domnitorului cu “Pravilnicească condică”, dar devenit general rus şi demnitar mason. Printre ei, Tudor Vladimirescu, executat fiindcă îşi încălcase jurământul faţă de “Eterie”. Scopul “Eteriei”, bazată la Odesa, era internaţional: dărâmarea puterii religioase şi politice a sultanului otoman în întreaga Peninsulă Balcanică cu ajutorul ţarului Alexandru I al Rusiei şi al patriarhului de la Constantinopol.


Despre MASONERIE

Un film documentar despre organizația care a fost comparată adeseori cu un salcâm bătrân având mai multe rădăcini (mişcări, societăţi, bresle sau ordine mai mult sau mai puţin ezoterice, de la care a moştenit idei, ritualuri şi simboluri) şi mai multe ramuri (obedienţele şi ritualurile actuale). Multe legende, unele ostile, circulă despre originile masoneriei: unele implică preoţii Egiptului antic, altele pitagoreicii, altele pe Cavalerii Templieri. Înşişi francmasonii sunt de păreri diferite în această privinţă. Ce este sigur, potrivit istoricului mason Albert Mackey, este că francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. Potrivit istoricilor D. G. R. Şerbănescu şi Jacques Pierre, masoneria a apărut în ţările române spre mijlocul sec. al XVIII-lea şi s-a dezvoltat rapid la începutul secolului următor. Adversarii francmasoneriei au apărut chiar de la naşterea acesteia. Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat singura voce care nu admitea ca oameni de credinţe si religii diferite să interacţioneze cu catolicii pentru a nu da naştere unor erezii. Biserica Romei percepea acest creuzet de idei, promotor al liberului cuget (libertăţii conştiinţei), ca cel mai periculos centru spiritual care ar putea destabiliza credinţa membrilor ei. A devenit astfel incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason. În timp s-au creat mituri antimasonice din ce în ce mai exotice, trecând prin Protocoalele înţeleptilor Sionului, un fals dovedit, şi culminând în prezent cu teoriile moderne ale conspiraţiei, care au adăugat peste miturile existente ipoteze fantastice despre originea francmasoneriei într-o frăţie antică a unor „reptilieni”, urmaşi ai unor extratereştri şi ai oamenilor.

vineri, 20 aprilie 2012

Despre...Marea Barieră de Corali

344.000 de kilometri pătrați, 3000 de recifuri și 300 de insule: aceasta este Marea Barieră de Corali, cel mai mare recif de corali din lume. Situat în Marea Coralilor, aproape de coasta de Nord-Est a Australiei, reciful este un univers de culoare și cu siguranță unul din cele mai frumoase peisaje din lume. Acest film documentar pătrunde în universul Marii Bariere de Corali și ne arată flora și fauna de aici, cum se hrănesc animalele viu colorate ce trăiesc în recif, cine sunt prădătorii și prăzile și cum funcționează acest ecosistem extrem de fragil. Pentru un biolog, recifele de corali sunt adevărate laboratoare, în care se pot realiza cercetări științifice valoroase, iar pentru scufundătorul îndrăgostit de mediul submarin reprezintă acea ultimă frontieră, un univers încă virgin, care așteaptă să fie descoperit.

luni, 16 aprilie 2012

Secretele lui Michelangelo

8 februarie 1564: Michelangelo Buonarotti, marele sculptor, pictor și arhitect moare într-unul din cele mai sărace cartiere ale Romei. A doua zi în zori, oamenii Papei sosesc la atelierul său pentru a căuta tot ceea ce mai avea de valoare. Nu găsesc mai nimic. Înainte de a muri, Michelangelo a ars toate documentele și desenele sale.

Imediat, corpul său dispare, fiind dus în secret la Florența. Atotputernica Biserică pe care a slujit-o jumătate de secol nu are ocazia să-l omagieze prin funeralii de stat. Michelangelo Buonarotti era protejatul Bisericii Catolice, papalitatea angajându-l să creeze multe din cele mai importante piese de artă ale sale, inclusiv frescele din Capela Sixtină.

Timp de patru secole și jumătate, moartea sa misterioasă a fost izvor de zvonuri și speculații. Istoricul Antonio Forcellino a făcut o descoperire surpinzătoare, care dezvăluie adevărul întunecat despre ultimii ani ai sculptorului. Inadvertențe bizare ale unei statui celebre l-au făcut pe Forcellino să găsească dovezi ale unei înșelătorii voite și ale contactului cu membrii unui grup clandestin, ale cărui idei erau pedepsite cu moartea de Inchiziție.

Deși Michelangelo și-a petrecut viața glorificând Biserica Catolică prin operele sale, sufletul și mintea îl duceau pe un drum al ereziei și divergenței. Istoricul Antonio Forcellino crede că între artist și Biserică a avut loc o ruptură ireparabilă și spune că a descoperit credința lui Michelangelo în ideile protestante, dar și parteneriatul său cu o grupare clandestină care avea ca scop combaterea decadenței și corupției din rândul clerului și al Bisericii.

Secretele lui Michelangelo (Documentar)

Vezi mai multe video din cultura

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Ideea genială a lui Einstein

Când ne gândim la ecuația E=mc², ni-l imaginăm pe fizicianul Albert Einstein bătrân, însă această formulă nu are legătură cu bătrânul Einstein. Fizicianul elvețian a dezvoltat ecuația E=mc², care a revoluționat lumea științei, la doar 26 de ani.

Ecuaţia exprimă convertibilitatea materiei în energie şi vice versa. Ea extinde legea conservării energiei, transformând-o într-o lege a conservării energiei şi masei, afirmând ca energia şi masa nu pot fi nici create, nici distruse, deşi o forma anumită de energie sau de masa poate fi convertită într-o alta forma. În această ecuaţie E înseamnă energia echivalentă masei "m". Cantitatea de energie care, în condiţii ideale, ar putea fi extrasă dintr-o masa m este mc², unde c este viteza luminii ( egala cu 30 de miliarde de centimetri pe secunda. Viteza luminii se notează întotdeauna cu litera mică)
Acest film documentar spune povestea descoperirii lui Einstein și include o istorie detaliată a istoriei fizicii de până la acea dată, arătându-ne cum au fost descoperite diferite părți ale ecuației de către diverși oameni de știință de-a lungul timpului – descoperirea de către Faraday a câmpurilor electromagnetice, descoperirea, de către Antoine Lavoisier, a faptului că masa nu se pierde niciodată, dar și demonstrația lui Emile Chatelet, care infirmă calculele lui Newton cu privire la viteza unui obiect aflat în cădere.

Astfel, în 1905, anul miraculos în care au fost publicate cele patru lucrări ale lui Einstein care au schimbat fundamentele fizicii, toate acestea au fost cuprinse în faimoasa ecuație.

joi, 12 aprilie 2012

Lapte otrăvit!


Pentru fidelii hipermarket-urilor...l-am primit pe email...
 
    Citiţi cu atenţie şi luaţi o atitudine hotărâtă!
Merită gândit bine tot ce scrie aici !
-UNDE SUNT CENTRELE DE COLECTARE A LAPTELUI?
-DE CE ACCEPTAM SA FIM OTRĂVIŢI?

Lapte otrăvit!

O vizită la o pensiune din zona Bran-Moeciu este un prilej de întoarcere la natură, prilej să ne hrănim pe noi şi copiii noştri în mod sănătos. Pentru mine a fost însă şi un prilej să discut cu oamenii din zonă, şi să îmi dau seama unde ne-au adus guvernele din ultimii 21 de ani şi pătrunderea necondiţionată în viaţa noastră a acestor furnicare şi sursa de vânzare a mâncărurilor pline de chimicale şi E-uri, ce curg către noi din rafturile supermarketurilor, de care am fost obligaţi să devenim dependenţi.
     Am discutat astfel cu tanti Miţa, o femeie de 60 de ani, născută şi crescută la Moeciu, pentru care, anul 2010 înseamna unul mai prost de 100 de ori decât anul 1989, atunci când ea avea 20 de vaci, în plin comunism, care însa generau lapte, brânză, caş, pe care tanti Miţa îl dădea la cooperative sau îl vindea direct la Braşov în piaţă, şi din care a reuşit să-şi facă casă pentru ea şi copii ei.

   După 21 de ani de capitalism sălbatic, tanti Miţa, care după trăsăturile feţei arăta tot la fel ca o femeie de 40 de ani din Bucureşti (femeie a cărei sănătate este tocată de stres, zgomot, praf), mai are doar 3 vaci care pasc numai pe munţii din zona Moeciu, însa vrea să mai renunţe la încă două vaci, pentru că centrul de colectare a laptelui de la Bran s-a desfiinţat, întrucât nu mai aveau cui să vândă laptele şi produsele din lapte, astfel încât nu are sens să se mai îngrijească de trei vaci.
  Va mai păstra una singura, pentru că, zice tanti Miţa, "nu înţeleg cum de beţi voi vopseaua aia albă de-i zice lapte, care are miros aşa de zici că-i şampon şi care stă în cutiile ălea de aluminiu!"
  Şi are dreptate. Dacă te uiţi la consistenţa laptelui de vacă de munte, îl vezi cât de gros şi de gras este, mai ales pentru copii şi bătrâni fiind adevărate surse de sănătate, dacă vezi cum se face brânza, fără pastile, fără cheaguri, îţi pui în primul rând o intrebare:
-Dacă centrele de colectare a laptelui de la aceşti producători s-au desfiinţat, astfel încât ei, SINGURII CARE PRODUC ECOLOGIC ŞI SUNT SURSA DE PRODUSE SĂNĂTOASE, fiind deliberat trimişi în faliment, de unde naiba iau ăştia de la Danone, Milli sau Tnuva laptele pentru produsele lor?

 
Mai ţineţi minte de scandalul din 2007 când compania Danone a fost amendată, în iulie, de către Autoritatea Veterinara deoarece nu a informat despre importurile de materie primă, dar reprezentanţii companiei au spus ca nu au aflat la timp despre aceasta prevedere legală? Scandalul s-a chemat 'dioxina în iaurt' şi până la coadă, Danone a ieşit că nu foloseşte substanţe nocive în iaurturile sale şi a urmat apoi o întreagă mascaradă cu Teo Trandafir plimbându-se în halat prin fabrică şi adaugând la kilogramele ei deja existente, altele, în timp ce mânca dintr-un iaurt al acestei companii. (Cine i-a plătit spitalizarea?)

Potrivit informaţiilor furnizate de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), valoarea amenzii dată firmei Danone a fost de 10.000 de lei, însă atunci am aflat faptul ca singura legătură între produsele făcute de Danone şi laptele sănătos de vacă este doar culoarea albă. Am aflat astfel că Danone a fost amendată pentru că toată "materia prima" (aşa se cheamă chestia din care se face lapte şi iaurturile domnilor, nu se numeşte în actele de import lapte, pentru că nu este lapte, ci "materie primă"), adică pulberile alea albe care apoi se dizolva în apă, pastiluţele, cheagurile alea pline de chimicale, se IMPORTĂ! Mai nimic nu se cumpără din România , de la producători, astfel încât SUNTEM OTRĂVIŢI LENT ŞI NI SE BAGA ACESTE SURSE DE CANCER ÎN CORP şi ne miram de explozia numărului de decese din cancer. Se mai cumpără lapte de la producătorii care au ferme, însă vacile ălea şi laptele lor, în condiţiile în care mănâncă furaje chimicale, şi tot felul de nutrienţi, numai lapte sănătos nu dau.

  Iar tanti Miţa, care în viaţa ei nu a conceput ca vaca ei să mănânce altceva decât iarbă grasă de pe pajiştile munţilor din Moeciu-Bran, a ajuns în raiul capitalist să mai aibă doar 3 vaci, faţă de cele 20 deţinute în timpul iadului comunist... Din păcate nu mai avem timp să ne hrănim sănătos şi acceptam aceste otrăvuri care ni se servesc industrial.

  Un cunoscut, care are facultatea de microbiologie făcută mi-a zis: “La cât lapte se vinde în România şi în general în lume, tu chiar crezi că există atâtea vaci, bivoliţe, oi şi capre să îl genereze? dacă ai ştii ce se bagă în mâncarea noastră ai înnebuni!”, şi i-am spus să nu îmi zică...ca să continui să mă mint frumos.

 
Duceţi-vă copiii la o pensiune de la munte şi daţi-le o săptămână lapte,iaurt, caş, brânză sau unt de stână, să vedeţi cum capătă culoare roşie în obraji în locul palorii zilnice.
Numai de noi depinde ca aceşti ultimi mohicani, aşa cum este şi tanti Miţa, să nu dispară cu totul, şi numai dacă ne vom orienta ca turismul rural, ecologic, şi vom cumpăra de la ei produsele naturale sănătoase, vom putea să salvam pe cei ca tanti Miţa , vom putea să ne mai salvăm cât de cât şi sănătatea noastră, şi vom reuşi să-i boicotăm pe Danone, Milli sau Tnuva şi otrăvurile servite de aceştia. 
Ştiţi de ce? 
Pentru că laptele adevărat de la vaca lui tanti Miţa se strică în 24 de ore, în vreme ce laptele de la Danone, Milli sau Tnuva, asa cum scrie pe cutiile alea de carton cu folii de aluminiu la interior, are termen de valabilitate şi câte 12 luni de zile!!! De la "aracetul" pus în el!

DAŢI MAI DEPARTE, CA SĂ SE ŞTIE CUM SUNT ROMANII INTOXICAŢI DE CĂTRE STRĂINII CARE AU VENIT LA NOI CA SĂ SE ÎMBOGĂŢEASCĂ FĂRĂ SCRUPULE, PE SPINAREA NOASTRĂ.

NU VĂ POT ÎNDEMNA SĂ NU MAI CUMPĂRAŢI PRODUSE LACTATE DE LA ACESTE FIRME, DEOARECE AM VĂZUT CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN ZILELE CÂND AM FOST ÎNDEMNAŢI SĂ NU MAI CUMPĂRĂM BENZINA DE LA STAŢIILE DE BENZINA. ÎNGHESUIALA A FOST ATUNCI ŞI MAI MARE, FAŢĂ DE ZILELE NORMALE.

NE MERITĂM SOARTA, FIINDCĂ NU SUNTEM UNIŢI ŞI NU LUAM FERM ATITUDINE!

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Efect placebo –nocebo

Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei !
Si întrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi întreaga viaţã , prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de întâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.

Multã lume a auzit de efectul placebo. În cadrul unui experiment medical, ţi se dã un medicament despre care ţi se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã într-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac.Dar – surprizã ! Aşa-zisul medicament este de fapt o bobiţã de zahãr acoperitã de un înveliş albastru.El nu conţine nimic altceva decât zahãr. Si atunci, ce anume i-a vindecat pe cei 50 de voluntari ?

Forţa sugestiei. Li s-a spus cã se vor face bine, au fost convinşi cã se vor face bine şi s-au fãcut bine. În fapt, subconştientul lor a fost convins de eficienţa medicamentului şi a dat organismului comenzile necesare pentru a se face bine.Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.

Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo. În cadrul unui experiment similar, ţi se dã o pastilã despre care eşti avertizat cã îţi va face rãu – de pildã crampe stomacale.De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este însã de 90 ! Evident era aceeaşi pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã însã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.

Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalanşe de mesaje negative , în primul rând prin presã . Inundaţii, cutremure, avioane prãbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc,bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de maşinã etc etc.

Aceste mesaje cu puternicã valoare emoţionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subconştientului nostru.Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ştim de ce.Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţã mai bunã, ne aşteptãm sã ni se întâmple ce e mai rãu. Si , de obicei, la ce te aştepţi, aşa se întãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi , fãrã sã observãm cã , de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã în mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim în casã cu un duşman.

Gata ! Puneţi piciorul în prag ! Începând de astãzi închideţi uşile pentru aceşti musafiri periculoşi. Evitaţi sã mai urmãriţi jurnalele cu ştiri negative.Schimbaţi postul pe altceva. În fond aveţi 25 -30 -40 de canale prin firma de cablu. Urmãriţi emisiunile educative şi cele care sã vã refacã starea optimistã.Muzicã, divertisment, Mr.Bean.

Evitaţi persoanele negative , cele care permanent se vaietã , criticã şi condamnã.Dacã aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, şeful dumneavoastrã, gândiţi-vã foarte serios sã vã cãutaţi un alt loc de muncã. Altfel , rãmânând alãturi de ei, riscaţi sã vã condamnaţi la o viaţã de eşec şi frustrare.

Asociaţi-vã cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes.Dacã vreţi sã aveţi o viaţã de succes , trebuie sã staţi cãt mai mult în preajma unor oameni de succes. Învãţaţi de la ei , gândiţi ca ei , acţionaţi ca ei.

Folosiţi permanent forţa sugestiei pozitive citind cãrţi motivaţionale sau biografii ale oamenilor de succes, ascultând casete şi CD-uri motivaţionale, participând la cursuri şi seminarii despre succes, urmãrind emisiuni radio şi Tv cu oameni de succes.

Pe scurt , folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative.Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã şi folosiţi-le pentru a vã atinge obiectivele.

Ce se întamplă în creier?

Gândirea pozitiva şi încrederea în medic nu doar modifică starea de spirit a pacientului, ci pot determina organismul să treacă prin schimbări reale, care să ducă la însănatoşire. Atunci când se manifestă efectul placebo, în zona din creier numită nucleus accumbens, o zona asociată cu recompensele, cu bucuria, dar şi cu dependenţa, are loc o creştere spectaculoasă a cantităţii neurotransmiţătorului dopamina. Cercetătorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au demonstrat că modul în care un pacient răspunde la o pastila inertă folosită pe post de analgezic este legat de cât de activ devine acest nucleus accumbens atunci când persoana anticipează faptul că va avea un beneficiu. De altfel, specialiştii Universităţii din Michigan au fost primi care au reuşit să arate că gândul la un medicament este suficient pentru a face organismul să elibereze analgezicele lui naturale, endorfinele. Dar, nucleus accumbens nu e singura regiune a creierului implicată în efectul placebo. Doctorul Dragos Popa afirma ca „Schimbari importante au fost observate si in talamus, in cortexul cingulat anterior, cortexul prefrontal şi orbitofrontal. Fiecare dintre aceste zone are funcţia sa. De exemplu, cortexul prefrontal, centrul raţiunii, se activează chiar şi atunci când pacientul se aşteaptă doar că durerea să îi scadă în intensitate, ca un efect al administrării unui anumit medicament. În plus, se pune în mişcare un întreg mecanism care reducere activitatea zonelor din creier responsabile cu detectarea durerii”.

Animaţie 3D cu zonele creierului despre care se crede ca ar avea un rol in efectul placebo:


Vã sugerez un mic exerciţiu pe care sã-l faceţi zilnic.
Timp de douã sãptãmâni
1) nu vã mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici faţã de alţii
2) nu mai urmãriţi jurnalele de ştiri la TV
3) nu ascultaţi vãicãrelile celor din preajmã, cereţi-le sã schimbe subiectul.

Dacã aveţi rãbdarea sã faceţi acest exerciţiu, veţi observa cã perspectiva asupra vieţii vi se va schimba.

joi, 5 aprilie 2012

Area 51

Celor neinformaţi, terenul sterp aflat la 160 de kilometri de Las Vegas, poate să le pară asemănător oricărui alt petic de deşert. Dar văile sale abrupte ascund o bază militară atât de secretă încât acolo au acces doar cei cu permise de securitate speciale.

Cunoscut sub numele de Area 51 (Zona 51), acest loc este printre cele mai misterioase de pe planetă. Deşi numele Area 51 este folosit în documentele oficiale ale CIA, ea mai este denumită de unii Dreamland, Paradise Ranch, Home Base sau Groom Lake. Facilitatea nu este o bază aeriană convenţională deoarece nu găzduiește unităţi operaţionale.

Ea este folosită pentru programe speciale militare şi de apărare strict secrete, nerecunoscute public de către guvern, armată sau companiile contractoare. Unii susţin că misiunea celor din Area 51 este să dezvolte şi să testeze noi arme. Alții pun natura secretă a bazei pe seama cercetărilor care s-ar face aici pe OZN-uri, asociind această idee cu fenomene stranii care ar fi apărut în zona bazei militare. Acest documentar ne prezintă cele mai controversate teorii despre Area 51 şi ce ascunde ea.

duminică, 1 aprilie 2012

INSULELE CICLADE - RATACITOR PE GLOB

 Insulele Ciclade 

    Arhipeleagul Cycladelor din Grecia sunt compuse din 220 insule dintre care 39 de insule sunt mai mari iar din aceste doar 24 sunt locuite. Cycladele sunt cele mai renumite din toate insulele greceşti putând aminti insulele Amorgos, Anafi, Andros, Antiparos, Delos, Ios, Kea, Kimolos, Folegandros, Milos, Mykonos, Naxos, Paros, Santorini, Serifos, Sikinos, Sifnos, Syros şi Tinos. Calatorind aici veţi găsi o viaţă de noapte activă, staţiuni cosmopolite dar în acelaşi timp, linişte .Numele, care înseamnă „circular” în limba greacă, se referea la grupul de insule care înconjurau insula sacră Delos.   
   O destinaţie turistică foarte atractivă, insulele contribuie an de an la dezvoltarea turismului în Grecia, fiind vizitate anual de sute de mii de turişti din toată lumea. Toate insulele din arhipelag au aceleaşi caracteristici distinctive, precum faimoasa arhitectură cicladică, străduţe înguste şi pietruite, puncte de atracţie arheologice, istorice, religioase şi naturale fascinante şi plaje nesfârşite.
Pe lângă peisajele deosebite, insulele au o istorie bogată, care începe în neolitic. Civilizaţia care ocupa atunci Insulele Ciclade era cunoscută pentru statuile de marmură impresionante pe care le sculptau. Acest film documentar face o incursiune în universul acestui arhipelag, dezvăluindu-ne cultura, civilizaţia, istoria şi peisajele ei unice în lume.

 

Insulele Ciclade scurtă descriere

  • Amorgos - are o vestită mânăstire şi doar câteva plaje (există mai multe plaje de-a lungul linie de coastă. În Aegiali, plaja este lungă şi de nisip, şi începe de la marginea satului de pescari Ormos ).
  • Anafi - o mica insula virgină situată la est de Santorini care a devenit foarte populară pentru vacanţe în ultimul timp
  • Antiparos - o mică insulă la vest de Paros la o distanţă de doar 30 minute .Poate fi foarte ocupată pe vară.
  • Andros - a doua ca mărime din arhipeleag  este o insulă,  liniştită,  cu peisaje muntoase şi cu multe plaje , un turism bine dezvoltat
  • Delos - o mică insulă nelocuită aproape de Mykonos această insulă este cunoscută pentru siturile arheologice Este locul de naştere zeiţei Artemis şi a zeului Apollo.( templul lui Apollo)
  • Folegandros - insulă frumoasă şi liniştită la vest de Santorini . Vara poate sa fie foarte ocupata. Este abruptă şi stancoasă
  • Ios - este cunoscută ca o insulă a petrecerilor, acest lucru o face  să fie un paradis pentru tinerii dornici de petrecere toată noaptea
  • Kea - o insulă liniştită populară în cea mai mare parte a vacanţei , este aproape de Atena şi este o alternativă excelentă pentru cei care doresc o vacanţă ceva mai liniştită.
  • Kimolos - mică insulă în care îşi petrec vacanţa grecii în general. Numele Kimolos vine de la cuvântul folosit pentru cretă deoarece casele sunt foarte albe
  • Micile Ciclade - sunt un grup de insule mici la sud-est de Naxos, inclusiv Ano Koufonisi, Kato Koufonisi, Iraklia, Schinousa şi Donousa
  • Milos - insula cu formaţiuni de rocă vulcanică spectaculoase . Este una locaţiile turistice la moda pe timp de vară. Aici a fost gasită celebra sculptura Afrodita din Milos ( Venus din Milos)
  • Mykonos - o populară destinaţie turistică şi este considerată Ibiza Greciei, cu plaje excelente şi viaţa de noapte foarte dezvoltată. Este considerată o staţiune de vară pentru gay
  • Naxos - este cea mai mare şi mai verde insulă din arhipeleag, are plaje excelente . Naxos are ceva de oferit pentru oricine . Naxos are o infrastructura turistică foarte buna având şi foarte mulţi turişti. Mulţi consideră că Naxos are cele mai bune plaje din Grecia având şi plaje cu nisip şi plaje cu pietriş.
  • Paros - o insulă turistica cu mulţi turişti situată în mijlocul arhipeleagului Cicladelor. Paros are o atmosferă cosmopolită, cu viaţă de noapte intensă combinate cu monumente antice, mănăstiri, biserici şi mai presus de toate plaje minunate cu nisip.
  • Santorini - o insulă spectaculoasă de origine vulcanică.  Santorini este unul dintre cele mai frumoase locuri ... romantice din lume . Santorini desi este o insulă stearpă cu peisaje uimitoare, plaje superbe şi o viaţă de noapte vibrantă . Principalele staţiuni destinate turiştilor din Santorini sunt Kamari şi Perissa . Alte staţiuni cu farmec deosebit din Santorini sunt Fira, Imerovigli sau Oia .
  • Serifos - o mică insulă liniştită, cu plaje de mare, oraşul tradiţional cu bucătărie foarte renumită . Serfos este foarte populară pentru greci dar neputându-se vorbi de un turism de masă.
  • Sifnos - insulă liniştită tradiţionala pitorească, cu plaje bune . Sifnos este o insulă deosebită  pentru arhipeleagul Cicladelor . Deşi turismul este dezvoltat în Sifnos , insula totuşi şi-a păstrat originalitatea grecească
  • Syros - o insulă cu oraşe mari şi plaje bune. Syros este capitala ( centrul administrativ ) al Cycladelor .Deşi Syros are totul pentru a fi o atracţie turistică plaje bune, restaurante totuşi în Syros infrastructura turistica este slab dezvoltată. Este renumită pentru dulciurile din rahat ( "loukoumia " în greaca)
  • Tinos - o insulă tradiţională. Tinos este o insulă pe care bate foarte mult vântul. Insula Tinos este vizitată de mulţi pelerini ortodocşi care vizitează Catedrala Maicii Domnului.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE FLORII

  Sărbătoarea Intrării lui Iisus în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. Această sărbătoare mai era denumită şi Duminica Graţierilor, pentru că în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri. Sărbătoarea Floriilor este una dintre cele mai importante sărbători ale Bisericii Ortodoxe şi deschide săptămâna pregătirilor pentru sărbătorile pascale.
 
 Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruş, neîncălecat de nimeni până atunci. Oamenii ieşeau înaintea Lui şi-I strigau: ,,Osana!’’ şi ,,Binecuvântat este Împăratul!’’ Isus a fost primit ca un împărat. Erau acolo însă şi câţiva farisei. Ei ar fi vrut să-i oprească pe oameni, ca să nu mai strige aşa. Dar Isus le-a răspuns că, dacă oamenii vor tăcea, pietrele vor striga. Apoi, când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, deoarece Isus cunoştea viitorul ei.

 

Pregătiri pentru Florii 

 La începutul ciclului, în sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, structurat după modelul colindelor, dedicat unei zeităţi a vegetaţiei numită Lazăr sau Lăzărica. Obiceiul a fost atestat numai în sudul ţării: Muntenia şi Dobrogea. Totuşi, acesta este circumscris într-un areal sud-est european mai larg, ceea ce i-a determinat pe folclorişti să-l ataşeze unui străvechi strat cultural traco-elen.
 
  Una dintre fete, participantă la ceremonial (de menţionat că obiceiul era practicat numai de către fete), numita Lăzăriţa, se îmbrăca mireasă. Aceasta, împreună cu alte fete cu care formează o mică ceată, colindă în faţa ferestrelor caselor, unde au fost primite. Lăzăriţa se plimbă cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simplă, drama lui Lazăr sau Lăzărica: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.
   Originea obiceiului ar trebui căutată într-una din formele trace ale cinstirii lui Dionysos care avea loc la începutul primăverii, strâns înrudite cu cele din antichitatea greacă despre Adonis şi Afrodita, Attis la frigieni, Osiris la egipteni etc, în care baza scenariului ritual era moartea violentă a zeului, bocirea zgomotoasă în grup, iar în final învierea lui concomitent cu eruperea vegetaţiei, în bucuria generala a cortegiilor participante.
   După acest scenariu, tipic pentru renovarea timpului anual sau sezonal, urma sărbătoarea pre-pascală a Floriilor. Zeiţa romană a florilor, Flora, în cinstea căreia se organizau vestitele sărbători de primăvara, devenise foarte cunoscută în Dacia romană. Sărbătoarea oferă însă numeroase practici populare legate de cultul morţilor: pomeni, înfigerea ramurilor de salcie în morminte, amenajarea şi curăţirea mormintelor, acte de divinitaţie în care se solicită ajutorul spiritelor morţilor. Ramurile de salcie, simboluri ale vegetaţiei de primăvară, erau la loc de cinste: se duceau la biserică pentru a fi sfinţite, se foloseau la farmece şi descântece, căpătau valoare de medicament pentru vindecarea diferitelor boli, se păstrau pentru a opri prin mijloace magice grindinile şi furtunile distrugătoare, pentru a fertiliza cu ele stupii şi vitele, etc.

 

Obiceiuri de Florii

  Ca orice sărbătoare, şi de Florii există numeroase tradiţii pe care creştinii le urmează cu sfinţenie pentru că astfel reînvierea naturii aduce sănătate, noroc şi bogăţie. Unul dintre simbolurile sărbătorilor de Florii o reprezintă salcia şi ramurile de salcie. Astfel, cu o zi înainte de aceasta sărbătoare se strâng ramuri de salcie înmugurită care se duc apoi la biserică pentru a fi sfinţite. După sfinţire, ramurile sunt luate acasă şi sunt folosite pentru a împodobi casa, icoanele, uşile şi ferestrele.
 Ramurile de salcie sunt păstrate astfel timp de un an şi sunt folosite pentru tămăduirea diferitelor boli. Se mai spune că cel care se împărtăşeşte în ziua de Florii i se va împlini orice dorinţă îşi va pune când se va apropia de preot. În ziua de Florii se aerisesc hainele şi zestrea. Fetele de măritat obişnuiesc ca în această zi să pună sub un păr altoit o oglinda şi o cămaşă curată. După răsăritul soarelui sunt folosite în farmecele de dragoste şi sănătate.

 
De Florii, nimeni nu are voie să se spele pe cap, decât cu apă sfinţită, altfel va albi precum florile copacilor. Salcia sfinţită de la biserica mai este folosită şi pentru vite şi la împodobirea livezilor şi viilor, pentru a da roade bogate. Mugurii din salciile de la Florii se pun pe foc pentru a împrăştia norii şi a proteja casa şi familia. De Florii are loc şi "nunta urzicilor" pentru că în această zi urzicile înfloresc şi numai sunt bune de mâncat. Tot de Florii, femeile gătesc bucate alese şi plăcinte pe care le dau de pomană săracilor.
   În ziua de Florii este dezlegare la peşte, astfel toată lumea poate consuma peşte şi bea un pahar de vin. Peştele consumat în aceasta zi are puteri tămăduitoare şi este indicat persoanelor cu diverse afecţiuni. Tot în această zi se termină perioada Mărţişorului, iar fetele care şi-au legat la încheietura şnurul alb-roşu îl pot dezlega şi lega între crengile unui copac înflorit. În popor se mai spune că aşa cum este vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.
    Nu în ultimul rând, de Florii îşi sărbătoresc onomastica toţi cei care poartă nume de floare. 
    Trimite celor dragi o felicitare de Florii.

Cuţite, furculiţe şi cum să le folosim



Când se aşază la masă, o lady examinează tacâmurile din faţa ei, exact aşa cum un medic se asigură că are toate instrumentele pentru operaţie... Din fericire, dacă exersează puţin, o lady poate să se descurce la orice masă, fie aceasta prânzul de duminică la bunica, fie o cină oficială la Casa Albă.
 Când o lady ia loc la masă - mic dejun, prânz sau cină -, de obicei găseşte tacâmurile aşezate. (O gazdă cu adevărat grijulie nu pune mai mult de două furculiţe şi două cuţite la începutul mesei, deoarece numărul mare de tacâmuri poate fi intimidant, poate genera confuzie şi poate încărca inutil masa.)
Cuţitele şi lingurile vor fi aranjate în dreapta farfuriei, iar furculiţele în stânga. De fiecare dată o lady presupune că va începe să mănânce cu tacâmurile cele mai îndepărtate de farfuria ei. Asta înseamnă că, atunci când i se aduce felul întâi, foloseşte furculiţa şi cuţitul puse cel mai departe de farfurie. Odată terminat acel fel de mâncare, lasă tacâmurile respective (furculiţă, lingură sau cuţit şi furculiţă) pe farfurie. Pe măsură ce i se servesc alte feluri de mâncare, pur şi simplu foloseşte tacâmurile aflate din ce în ce mai aproape de farfuria ei. Există o singură excepţie generală de la această regulă - o furculiţă mică în dreapta farfuriei, după cuţite şi linguri. Este vorba despre furculiţa pentru creveţi sau cocktailuri şi trebuie folosită la felul întâi sau la un aperitiv care constă în fructe de mare. Acestea sunt rar folosite în zilele noastre, dar rămân singurele furculiţe aşezate în dreapta farfuriei.

Ori de câte ori i se schimbă farfuria sau i se aduce alt preparat culinar, va considera că poate trece la altă furculiţă, alt cuţit sau altă lingură. Dacă se întâmplă ca o lady să rămână fără cuţite sau furculiţe înainte de ultimul fel de mâncare, ea poate să-i şoptească chelnerului: „Aş avea nevoie de un alt cuţit (sau o altă furculiţă)”. Şi nu trebuie să-şi ceară scuze... Dacă tacâmurile au fost oferite în altă ordine, o lady le foloseşte aşa cum au fost aşezate pe masă, şi vina nu e a ei, ci a chelnerului. O lady nu corectează niciodată gazda sau chelnerii angajaţi de aceasta. Mai ales acasă la cineva, ea îşi imită gazda - rolul ei la o masă e, totuşi, de a da dovadă de eleganţă.
Apropo... O lady la masă
- Dacă o lady descoperă că i-a alunecat şervetul din poală şi a ajuns pe jos, îl recuperează numai dacă o poate face discret. Dacă recuperarea şervetului ameninţă să deranjeze masa, o lady se întoarce pur şi simplu către gazdă şi îi spune: „Mi-e teamă că mi-am scăpat şervetul, îmi puteţi da altul?”.
- Dacă unei lady i se oferă la masă carne, dar fără cuţit de friptură, nu cere unul, dacă nu vrea să-şi pună gazda într-o situaţie neplăcută (se poate ca aceasta fie să nu aibă cuţite de friptură, fie să creadă că invitatei i s-a părut preparatul prea tare ca să fie tăiat cu un cuţit de masă).
- Când o lady termină de amestecat în ceaşca de cafea sau în paharul de ceai cu gheaţă, pune linguriţa pe farfurioară. O lady nu pune niciodată un tacâm umed sau murdar direct pe masă ori pe faţa de masă.
- Dacă unei lady i se oferă piper proaspăt măcinat la salată, la supă ori la felul principal, este liberă să accepte sau nu, indiferent ce aleg comesenii.
- O lady nu-şi taie toată salata, folosind cuţitul şi furculiţa, înainte să înceapă să mănânce. Dacă salata nu este deja porţionată în bucăţi uşor de înghiţit, o taie pe măsură ce mănâncă.
- Dacă nu e sigură că poate să facă diferenţa dintre porţelanuri şi ceramice, o lady se referă la setul de farfurii din faţa sa numindu-l „veselă”. Ea ştie că e preferabil să greşească prin simplitate decât prin preţiozitate.
(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)