Powered By Blogger

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Cuibul Rândunicii- un castel din Crimeea

"Cuibul Rândunicii" este un castel decorativ, lângă Yalta, pe coasta de sud a Crimeei; a fost construit între 1911-1912, aproape de Gaspra, deasupra culmii de 40 de metri (faleza) „Aurora” – cu privire asupra capului Ai-Todor, în stil neo- gotic , de către arhitectul rus Leonid Sherwood. Castelul este ridicat lângă rămăşiţele castrului roman din Charax şi are aspectul unei clădiri compacte. 
 Castelul cuprinde un foaier, camere de oaspeţi, o scară către turn şi dormitoare pe diferite etaje ale turnului. Cuibul Rândunicii este cel mai spectaculos loc de vizită din Crimea. Ecaterina cea Mare a supranumit mica peninsulă muntoasă din nordul Marii Negre „perla cea mai de seamă a Coroanei Imperiale Ruse”. 
  Priveliştea oferită este majestuoasa. Înainte să fie construit acest castel, pe locul lui se afla o căsuţă de lemn aparţinând unui general rus, numită în mod romantic „Castelul Iubirii". În 1911, baronul von Steinheil (un nobil german care a cumpărat căsuţa de lemn) a construit actualul castel. "Cuibul Rândunicii" a fost renovat din 1968. Mai tarziu, în 1975, în interiorul castelului a fost deschis un restaurant italienesc care funcţionează şi în prezent. Datorita importanţei sale istorice şi arhitecturale, "Cuibul Rândunicii" a foat folosit ca locaţie de filmare pentru multe filme ...
 Acum castelul este transformat, în restaurant italian. Preţurile sunt halucinante, la fel ca decorul în care este amplasat...

 

marți, 18 septembrie 2012

Bucegi...Imnul Bucegilor

Imnul Bucegilor...

Vezi mai multe video din calatorii
Dacă ai un dor ce te frământă Nu căta că-i drum obositor Hai, prietene, cu noi pe stâncă Pe cărările Bucegilor Pe poteci umblate doar de ciute Sub aripa Caraimanului Vei afla poveşti necunoscute Spuse chiar de glasul muntelui R: Când Bucegii dau zvon de piatră şi izvoare Oriunde-ai fi, răspunde la a lor chemare Caraimanul, Coştila acunsă sub un nor Şi Morarul te vor primi la pieptul lor Pe platou, la mare înalţime Babele la sfat s-au adunat Numai Baba Mare stă deoparte Şi-şi pune-ntrebări neâncetat Oare Sfinxul care tace-ntruna Şi priveşte-n zări nepăsător Se iubeşte-n taină cu Bătrâna Sau le face curte Doamnelor Jos la Peştera întunecoasă Stă bătrânul schit uitat de ani Aici doina-ţi pare mai duioasă Înganată de bătrâni ciobani Stareţul bătrân cu barba-i albă Adâncit în rugaciunea lui Spune-ncet cu vocea lui domoală Pravila străveche-a muntelui Pe Morar în nopţi cu lună plină Sau pe brânele Bucşoiului Vin în zori scăldate în lumină Zânele din Valea Cerbului Au pe cap cununi de campanulă Şi în plete flori de colţ de-argint Capre negre-n vârf de creastă sură Străjuiesc în noapte locul sfânt
În lanţul Carpaţilor româneşti un loc de frunte îi revine cetăţii de piatră a Bucegilor, înalţată deasupra obârşiilor văilor Prahovei şi Ialomiţei şi străjuind cu latura dinspre miazănoapte trecătoarea Branului. Privit în ansamblu, masivul este format dintr-un arc de culmi în forma de U, cu deschidere către sud. Cele două ramuri ale arcului, de direcţie generală nord-sud, aproape paralele pe o distanţă de circa 15 km, cuprind între ele bazinul superior al Ialomiţei şi converg la extremitatea lor nordică spre vârful Găvanele (2402m), nu departe de Vf. Omu (2507m), punctul culminant al masivului şi unul dintre cele mai înalte vârfuri din Carpaţii noştri. Ramura dinspre răsărit, înalţată deasupra văii Prahova, este denumită culmea principală a Bucegilor, iar cea dinspre apus, culmea Strunga. În afară de acestea, din nordul de culmi format de Vf. Găvanele se mai desprinde către nord o creastă singuratică, scurtă, denumită culmea Bucura, cumpana de ape între Vârful Cerbului (spre est) şi Vf. Gaura (spre vest), respectiv între bazinul Prahovei şi Bîrsei, şi care conduce în Vf. Omu. Din acest vârf radiază o mulţime de culmi ramificate care în cea mai mare parte alcătuiesc porţiunea transilvăneană a masivului şi pe care le denumim culmile nordice.Din partea de nord a arcului format de culmea principală şi culmea Strunga se mai despart către interiorul arcului trei culmi relativ scurte, de direcţie generală nord-sud, care închid între ele căldările glaciare ale văilor ce formează obârşiile văii Ialomiţa; acestea sunt culmile interioare.
Cu creasta încununată de Crucea Eroilor, Caraimanul domină Valea Prahovei deasupra Buştenilor, oferind una dintre cele mai măreţe privelişti din abruptul prahovean al Bucegilor. Versantul răsăritean sau Faţa Caraimanului se înalţă deasupra pădurilor pe o diferenţă de nivel de 500-700 m, şi este brăzdat de o singură vale mai însemnată, Valea Seacă a Caraimanului, afluenţa a Văii Albe. Caraimanul este despărţit de muntele vecin dinspre sud, Jepii Mici, prin adânca depresiune formată de Valea Jepilor, numită şi Valea Caraimanului.
Valea îşi trage obârşiile din platou, iar din marginea acestuia formează o ruptură de pantă de aproape 200 m, Cascada Caraimanului. Valea se adânceşte apoi între maluri puternic înclinate şi confluează cu Valea Prahovei la Buşteni.

duminică, 16 septembrie 2012

Oceanul Arctic...

 Drumuri maritime...
Oceanul Arctic Slideshow: Dan’s trip to Constanta was created with TripAdvisor TripWow!
 O atenţie deosebită a fost acordată descoperirii Drumului Maritim de Nord, adică stabilirii celei mai scurte căi din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, prin mările Arcticii. După mai multe încercări, prima navă care a parcurs acest drum de nord - de la Arhanghelsk în Oceanul Pacific - într-un singur anotimp navigabil, a fost spărgătorul de gheaţă '' Sibireakov '', în anul 1935, sub conducerea savanţilor geografi Vize şi Smidt. Abia în anul 1939, pentru prima dată în istorie, spărgătorul de gheaţă '' Litke '' a executat ambele drumuri, dus şi întors, în aceeasi vară. Astfel, s-a ajuns la realizarea Drumului Maritim de Nord. Importanţa acestui drum rezultă fie şi dintr-o sumară cercetare a hărţii Uniunii Sovietice    (acum Rusia). Pentru a ajunge de la Leningrad la Vladivostok prin canalul Suez, navele parcurg o distanţa de 23 000 km, iar ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranţe, 29 000 km. Ori, aceeaşi cursă prin Drumul Maritim de Nord însumează doar 14 280 km, afară de faptul că porţiunea Murmansk - Vladivostok este cuprinsă în întregime în sfera suveranităţii teritoriale şi de stat a Uniunii Sovietice (acum Rusia ). Este singura arteră de comunicaţie în regiunile de nord ale Asiei şi Europei prin intermediul căreia se aprovizionează populaţiile nordice şi se fac transporturi foarte economice legate de valorificarea resurselor inepuizabile ale regiunilor arctice.










 
                       

vineri, 14 septembrie 2012

Relaxare şi visare...

Ajuns acasă, te dezbraci de hainele ce ţi-au încorsetat ziua şi îţi iei pe tine un tricou comod şi o pereche de pantaloni scurţi. Deschizi frigiderul, îţi iei nişte chestii de prin el şi îţi încropeşti un sandwich. Bine, fie, trei! Cauţi prin dulap o pungă de ronţăieli(seminţe de dovleac....ehei!!!) şi o aşezi langă pat. În timp ce-ţi savurezi sandwichurile, tragi storurile la geamuri şi porneşti televizorul. Cauţi serialul tău favorit, încerci să-ţi aminteşti care este ultimul episod pe care l-ai văzut, dar nu înainte de a-ţi fi aşezat pernele în pat în aşa fel încât să formeze un spătar super comod. Sticla de apă e lângă pat deja, aşa că poţi sa te afunzi liniştit în perne şi să uiţi de toate stresurile de peste zi. Episod după episod, te identifici tot mai bine cu viaţa personajelor din film şi eşti tot mai relaxat… Sigur nu ţi-e somn, aşa că va urma o noapte albă. Vei adormi totuşi într-un final, pe acordurile coloanei sonore, iar când te vei trezi dimineaţa ţi se va părea că ai fost plecat undeva departe, pentru mult timp. În timp ce îţi savurezi cafeaua vei încerca să-ţi aduni gândurile şi să îţi reporneşti rotiţele care până acum câteva ore depăşiseră viteza permisă de învârtire / minut. A fost o vreme când mergeam la facultate şi apoi la servici...şi-mi petreceam ocazional după-amiezele în stilul ăsta. Mi-e tare dor de o relaxare de-asta...acum sunt pensionar în România şi-mi ocupă tot timpul...

marți, 11 septembrie 2012

Romanţa tinereţii ...

Romanţa tinereţii  -Ion Minulescu
  Din oraşul copilăriei şi adolescenţei mele.....Sibiu...



Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...