Se pot spune multe...
Am învățat un lucru important de la apa mării. Dacă
este clară și poți să vezi prin ea ai mai multă încredere să te lași
purtat de valurile ei. Dacă apa este tulbure sau învolburată parcă nu-ți
mai vine să te împrietenești cu ea. Oare nu la fel stau lucrurile și în
cazul relațiilor interumane?...
Dacă omul din fața ta e agitat și se zbate precum
valurile de mal nu îi mai poți acorda încredere iar legătura care se
creează este doar una de suprafață. Poate de aceea este atât de indicat
să fim mereu autentici în relațiile cu ceilalți și mai ales cu noi
înșine. Un om care nu are nimic de ascuns, care nu se teme să-și arate
vulnerabilitatea, dar nici puterea nu poate fi decât un om iubit.
Dacă apa din tine va fi mereu tulbure, dacă
ascunde deșeuri emoționale sau lucruri neiertate din trecut îți va fi
mereu foarte greu să relaționezi, să înțelegi și să te faci înțeles.
Un om deschis, cu sufletul curat este precum apa
de mare albastră ca cerul sau turcoaz precum smaraldul, dar căreia
nisipul dinăuntru îi dă acea culoare de vis în contact cu…lumina.
Și totuși omul e precum marea, un univers vast
care îmi stârnește mereu curiozitatea de a-l explora cu riscul de mă
pierde în abisurile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu