Comoara dintr-un
seif blindat. Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut.
Pila Karpen este invenţia care se vrea definitiv uitată, pierdută, îngropată...
La Muzeul
Naţional Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti
există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care
funcţionează fără întrerupere de 70 de ani. Nepoţii inventatorului au
fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din
Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a
studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul
de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei
muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrică cu temperatura
uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Carpăn",
realizată în 1950.
Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună
acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are
bani pentru aşa ceva,de aceea o
ţine închisă în seif.
Pila este,
de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie
la nesfârşit fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se
oprească de multe decenii, "Pila lui Carpăn" se încăpăţânează să
funcţioneze, aşa cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot
explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole
al omenirii. Un aparat care să producă energie la nesfârşit, fără să primească
impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizaţiei
actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că
ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute soluţia, au fost
marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni. Cu toate
acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască. Şi se pare că a
reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la acest proiect înainte
de Primul Război Mondial.
"Pila"
a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost
posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost
Carpăn, să se apuce de o asemenea "nebunie". Lucrarea teoretică se
referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din
care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta
lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia
să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul
a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate
în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la
rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de
rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l
închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să
aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât
circuitul este deschis. Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea
faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de
aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică
(generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5
ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se poate arunca,
deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt,
o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a
încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.
Măsurătorile
făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de
valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de
ştiinţă. Pentru a
intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă
la fizică în clasa a VIII-a, "Pila lui Carpăn" are un electrod din
aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei
doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată. Materialele din care
este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor
lui Carpăn, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit - respectând
exact proporţiile celui existent - care să dezvolte o energie mult mai mare.
Un
asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să
călătorească în Cosmos, de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu
preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre
minunea lui Carpăn nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.
Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris,
Bucureşti şi Bologna,
în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul
minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi
Politehnica din Bucureşti.
Nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru
a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi
de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la
muzeul "Leonida". Această copie va fi folosită pentru a construi un
aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie - adică să producă
curent electric gratuit.
Nicolae VASILESCU-KARPEN
22 decembrie 1870, Craiova —
2 martie 1964, Bucureşti
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român
S-a născut în Craiova
la 22 decembrie 1870.
După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii
Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod
strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta
de 21 de ani.
Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici
cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul
1900 - şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte
fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru
a-şi face doctoratul în fizică.
După doi ani, în 1904, obţine titlul de
doctor cu teza: Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en
mouvement.
Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit
profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a
ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de
tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata
priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reîntoarcă în patrie (1905).
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată
Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă
frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele
Karpen, care funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a
numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la
realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului
pe Lună.
După aprecierea profesorului
I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen
"a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să
ajungă pe Lună datorita ei".
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul
elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria
cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A
efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de
telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de
centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina,
Constanţa). A scris numeroase tratate.
- 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
- 1925 - Manual de electrotehnică generală
- 1942 - Electricitate
- 1957 - Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică
Surse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
