Mânăstiri celebre din România

Mânăstiri celebre din România

Viața românilor pare să fi fost dominată dintotdeauna de un adânc sentiment al religiosului. Se poate spune că România – spațiu prin excelență al ortodoxismului – este țara bisericilor, schiturilor și mănăstirilor. Viața oamenilor din fiecare așezare de pe aceste meleaguri este rostuită firesc în jurul unei biserici, considerată centrul lumii. Românii au căutat întotdeauna în vremurile grele un sprijin în biserică; poate și de aceea au dorit să ofere bisericii realizări cu care să se mândrească peste timp.
 Mănăstirea Putna.
 În Letopiseţul anonim al Moldovei se spune că după cucerirea Cetăţii Chilia, în luna ianuarie 1465, Ştefan cel Mare s-a întors cu toată oastea la Suceava, poruncind mitropolitului, episcopilor şi tuturor preoţilor „să mulţumească lui Dumnezeu pentru ce i-a fost dăruit lui…”. În Analele putnene şi în Cronica moldo-polonă, imediat după relatarea izbânzii de la Chilia, se menţionează foarte lapidar că la 10 iulie 1466 Ştefan-vodă a început să zidească Mănăstirea Putna, cu hramul „Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Mănăstirea Tismana.
 Mănăstirea Tismana este cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, având un rol primordial în menţinerea credinţei ortodoxe de-a lungul a peste 600 de ani. Se află pe teritoriul oraşului Tismana din judeţul Gorj, la 36 de km de oraşul Târgu-Jiu. Mănăstirea reprezintă un monument de reculegere şi închinăciune, de cinstire a credinţei noastre strămoşeşti, un edificiu de prea frumoasă artă străveche. Ea a fost şi un post de apărare al ţării în vremuri de război, de găzduire a multor personalităţi. Mănăstirea Curtea de Argeș.
  Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 – 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 – 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-Le-Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Mănăstirea Humor.
 Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Vizitatorul care călătorește pentru prima oară la Sfintele Mănăstiri și dă ochii cu pictura exterioară, nu-și poate crede ochilor. I se pare că ceea ce vede nu e real. Măiestria artistului de odinioară, dăinuind peste atâtea veacuri, pune într-o lumină nouă trecutul acestei țări și al acestor locuri. Istoria respiră cu blândețea culorilor din frescă și cu statornicia zidurilor. Mănăstiri din zona Harghita-Covasna Mănăstirea Bistrița.
  În satul Bistrița, comuna Viișoara, între Piatra Neamț și Bicaz se află Mănăstirea Bistrița, ctitorie a lui Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai importante mănăstiri mușatine. A fost ridicată în primii ani ai secolului al XV-lea. Mănăstirea are hramul „Adormirea Maicii Domnului“, ales de Alexandru cel Bun ca necropolă pentru el și familia sa. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de către mitropolitul Iosif al Moldovei. Mănăstiri şi biserici din zona Maramureș.
 În judeţul Maramureş sunt înscrise pe lista monumentelor istorice 93 de biserici de lemn declarate monumente arhitectonice. Opt dintre ele au fost alese ca fiind cele mai reprezentative prin vechimea lor, poziţie şi mediu, stil arhitectonic, tehnică de construcţie, pictură interioară şi stare de conservare.