Obiceiuri şi tradiţii - Sfântul Andrei

              Sfântul Andrei

      

      Românii îşi sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, la 30 noiembrie. Întâmplarea a făcut ca ziua naţională, 1 Decembrie, momentul unirii provinciilor româneşti să se celebreze a doua zi. 

    
     Iată cum, cele două componente, spiritualul şi istoria, se alătură pentru a fi comemorate în momentul în care postul Crăciunului este în toi, natura şi individul pregătindu-se deopotrivă pentru naşterea Mântuitorului.   

      Iarna este sobră, plină de privaţiuni şi primejdioasă dar sărbătorile acestui anotimp, cele mai spectaculoase din tradiţia românilor, prefigurează parcă clipele în care totul va reveni la viaţă.
      Noaptea din ajunul Sf.Andrei este destinată unor obiceiuri, poate antecreştine, care să asigure protecţie oamenilor, animalelor şi gospodăriilor.  Ţăranii romani le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea şi puterea sa. Ajunul Sf.Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică. 

    Clipa cea mai prielnică pentru a obţine informaţii cu caracter de prospectare pentru anul care vine. De asemenea, "Andreiu' cap de iarnă" cum îi spun bucovinenii, permite interferenţa planurilor malefice cu cele benefice, lucrurile importante din existenţa oamenilor putând fi întoarse de la matca lor firească. Se crede că în această noapte "umblă strigoii" să fure "mana vacilor", "minţile oamenilor" şi "rodul livezilor".
            Împotriva acestor primejdii, ţăranul român foloseşte ca principal element apotropaic (de apărare), usturoiul. În egală măsură, casa, grajdul, coteţele, uşile şi ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni şi animale.

       


      În general, acest usturoi cu rol de apărare, provine din cel menit cu un an înainte, în acelaşi moment al anului. Pentru cea mai importantă acţiune ce se desfăşoară în această noapte este "păzitul usturoiului". Împreună, fete şi flăcăi, veghează şi petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calităţile necesare. Forţa magică cu care el va fi investit în ajunul de Sf.Andrei îi va ajuta pe toţi să depăşească momentele de cumpănă de peste an: va servi drept remediu terapeutic, va aduce peţitori - purtat la brâu, va păzi sălaşurile de duhurile rele.

           Deşi învăluite de muzica şi dans, fetele vor veghea cu străşnicie usturoiul, ce nu trebuie furat pe ascuns de flăcăi. Păzit astfel, usturoiul va putea mai apoi să asigure protecţia fiinţei umane, reuşind uneori să-i schimbe chiar soarta.

 
Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor şi câmpurilor se aduc crenguţe de vişin în casă (care vor înflori până la Crăciun) sau se seamăna boabe de grâu în diverse recipiente.