duminică, 19 februarie 2012

In cautarea lui Malone Muistu'

Înjurătura la români – În căutarea lu’ Malone Muistu’

   Din distribuţia documentarului: Irina Margareta Nistor (eterna traducătoare a filmelor de pe casetele video din anii ‘90), Andrei Gheorghe, Puya, Radu (PiticiGratis), ERPS (grafferul responsabil pentru o parte din operele de artă de pe garniturile Metrorex), Teo (Trupa DeKo) şi Răsvan Popescu (preşedintele CNA). Iată doar două indicii picante despre documentar: veţi afla de ce Irina Margareta Nistor nu a tradus niciodată aşa cum trebuie înjurăturile din filmele americane, iar al doilea detaliu vine chiar din descrierea filmului:
  Malone Muistu’ este primul graffer din România care scria cuvinte obscene pe pereţii blocurilor. Ulterior, toate însemnele de acest tip de pe teritoriul ţării i-au fost atribuite generic, Malone Muistu’ devenind astfel un personaj colectiv.
  Cu un film documentar pe un asemenea subiect, considerăm dezbaterea deschisă pe subiectul “Înjurăm? De ce înjurăm aşa cum înjurăm?” Comentaţi, dar faceţi-o inteligent.

Un comentariu:

Ilonely spunea...

"Am avut o perioadă în care înjuram foarte mult în sârbă. Aveam un prieten sârb care mereu înjura în trafic. Şi acea înjurătură a devenit preferata mea. Sârbii când mă aud râd cu gura până la urechi. Dar puternic, intens, cele mai frumoase înjurături sunt alea de Constanţa: când unul stă în faţa altuia şi se înjură reciproc", a spus Andrei Gheorghe.
În comportamentul omului, înjurătura are origini străvechi, istoria ei începe odată cu formele de exprimare ale popoarelor primitive, care credeau în spiritele rele şi în puterea lor pervertitoare. În general, ajung la înjurătură oamenii care nu-şi pot stăpâni gândurile rele, sau care îşi amestecă dorinţele nefaste cu reprezentări ale credinţei străvechi, animismul, şi care deseori văd în puterea creatoarea a omului nu lucrarea lui Dumnezeu, ci a spiritelor rele.


Cercetările atestă faptul că înjurătura este răspândită peste tot în Europa, dar în forme de exprimare diferite, în funcţie de regiuni. În partea de nord a Europei domină mai ales limbajul urât cu privire la familie şi la strămoşi, în Est, cuvintele şi expresiile legate de religie şi de tainele bisericeşti, iar în Sud, cele care fac aluzie la părţile intime ale corpului.