Cuţite, furculiţe şi cum să le folosim

Când se aşază la masă, o lady examinează tacâmurile din faţa ei, exact aşa cum un medic se asigură că are toate instrumentele pentru operaţie... Din fericire, dacă exersează puţin, o lady poate să se descurce la orice masă, fie aceasta prânzul de duminică la bunica, fie o cină oficială la Casa Albă.

 Când o lady ia loc la masă - mic dejun, prânz sau cină -, de obicei găseşte tacâmurile aşezate. (O gazdă cu adevărat grijulie nu pune mai mult de două furculiţe şi două cuţite la începutul mesei, deoarece numărul mare de tacâmuri poate fi intimidant, poate genera confuzie şi poate încărca inutil masa.)
Cuţitele şi lingurile vor fi aranjate în dreapta farfuriei, iar furculiţele în stânga. De fiecare dată o lady presupune că va începe să mănânce cu tacâmurile cele mai îndepărtate de farfuria ei. Asta înseamnă că, atunci când i se aduce felul întâi, foloseşte furculiţa şi cuţitul puse cel mai departe de farfurie. Odată terminat acel fel de mâncare, lasă tacâmurile respective (furculiţă, lingură sau cuţit şi furculiţă) pe farfurie. Pe măsură ce i se servesc alte feluri de mâncare, pur şi simplu foloseşte tacâmurile aflate din ce în ce mai aproape de farfuria ei. Există o singură excepţie generală de la această regulă - o furculiţă mică în dreapta farfuriei, după cuţite şi linguri. Este vorba despre furculiţa pentru creveţi sau cocktailuri şi trebuie folosită la felul întâi sau la un aperitiv care constă în fructe de mare. Acestea sunt rar folosite în zilele noastre, dar rămân singurele furculiţe aşezate în dreapta farfuriei.

Ori de câte ori i se schimbă farfuria sau i se aduce alt preparat culinar, va considera că poate trece la altă furculiţă, alt cuţit sau altă lingură. Dacă se întâmplă ca o lady să rămână fără cuţite sau furculiţe înainte de ultimul fel de mâncare, ea poate să-i şoptească chelnerului: „Aş avea nevoie de un alt cuţit (sau o altă furculiţă)”. Şi nu trebuie să-şi ceară scuze... Dacă tacâmurile au fost oferite în altă ordine, o lady le foloseşte aşa cum au fost aşezate pe masă, şi vina nu e a ei, ci a chelnerului. O lady nu corectează niciodată gazda sau chelnerii angajaţi de aceasta. Mai ales acasă la cineva, ea îşi imită gazda - rolul ei la o masă e, totuşi, de a da dovadă de eleganţă.
Apropo... O lady la masă
- Dacă o lady descoperă că i-a alunecat şervetul din poală şi a ajuns pe jos, îl recuperează numai dacă o poate face discret. Dacă recuperarea şervetului ameninţă să deranjeze masa, o lady se întoarce pur şi simplu către gazdă şi îi spune: „Mi-e teamă că mi-am scăpat şervetul, îmi puteţi da altul?”.
- Dacă unei lady i se oferă la masă carne, dar fără cuţit de friptură, nu cere unul, dacă nu vrea să-şi pună gazda într-o situaţie neplăcută (se poate ca aceasta fie să nu aibă cuţite de friptură, fie să creadă că invitatei i s-a părut preparatul prea tare ca să fie tăiat cu un cuţit de masă).
- Când o lady termină de amestecat în ceaşca de cafea sau în paharul de ceai cu gheaţă, pune linguriţa pe farfurioară. O lady nu pune niciodată un tacâm umed sau murdar direct pe masă ori pe faţa de masă.
- Dacă unei lady i se oferă piper proaspăt măcinat la salată, la supă ori la felul principal, este liberă să accepte sau nu, indiferent ce aleg comesenii.
- O lady nu-şi taie toată salata, folosind cuţitul şi furculiţa, înainte să înceapă să mănânce. Dacă salata nu este deja porţionată în bucăţi uşor de înghiţit, o taie pe măsură ce mănâncă.
- Dacă nu e sigură că poate să facă diferenţa dintre porţelanuri şi ceramice, o lady se referă la setul de farfurii din faţa sa numindu-l „veselă”. Ea ştie că e preferabil să greşească prin simplitate decât prin preţiozitate.
(Din cartea „O lady la masă. Mic tratat de eleganţă” de Sheryl Shade, John Bridges şi Brian Curtis)